Să luăm depildă,aspectul creşterii demografice.Puţini sunt cei care vor contesta teza că populaţiei globului nu i se poate permite,şi nu trebuie să i se permită să crească fară restricţii,la infinit.Parerea că populaţia va trebui cândva să rămână la un nivel constant,deci va trebui să înceteze creşterea demografică,câştiga teren pretutindeni.
Lumea dezvoltată a folosit petrol ieftin ca să-şi stimuleze creşterea economică,ceea ce a dus la o cerere sporită de petrol,iar acesta rămânând ieftin s-a ajuns la o creştere din ce în ce mai mare.Spirala a continuat fără nici o masură de siguranţă,şi acum Lumea Dezvoltată pare să fi prins "patima" petrolului,iar renunţarea la ea nu poate fi decât dureroasă.
Nu s-au creat nici un fel de substituienţi realmente utili căci petrolul era înşelător de ieftin.Nu s-a ţinut seama că petrolul există în cantităţi finite şi că se ardeau într-o fracţiune de secundă,adesea în scopuri lipsite de importanţă,resurse pe care natura le-a creat în milioane de ani.
Această stare de lucruri este un exemplu perfect de aroganţă în actualele relaţii om-natură.Iar acum,când poziţiile furnizorilor şi ale consumatorilor s-au schimbat radical,lumea industrială va trebui să platească pentru vechea ei atitudine şi nu numai sub forma unor preţuri mari la petrol.
Nu s-au creat nici un fel de substituienţi realmente utili căci petrolul era înşelător de ieftin.Nu s-a ţinut seama că petrolul există în cantităţi finite şi că se ardeau într-o fracţiune de secundă,adesea în scopuri lipsite de importanţă,resurse pe care natura le-a creat în milioane de ani.
Această stare de lucruri este un exemplu perfect de aroganţă în actualele relaţii om-natură.Iar acum,când poziţiile furnizorilor şi ale consumatorilor s-au schimbat radical,lumea industrială va trebui să platească pentru vechea ei atitudine şi nu numai sub forma unor preţuri mari la petrol.
În cartea "Sfarsitul petrolului" autorul expune un scenariu despre ce ar urma după atingerea apogeului în producţie - cel mai sumbru caz posibil în care era vorba de recesiune mondială,somaj la scara planetară,haos economic şi,poate,o competiţie din ce în ce mai acerbă şi periculaosă între cele mai mari naţiuni importatoare asupra resurselor rămase în Orientul Mijlociu.
Nimic din ceea ce s-a întamplat anult trecut(2003 probabil) nu mă face să consider că un astfel de scenariu e mai puţin posibil.Ceea ce s-a schimbat însă este gradul nostru de constientizare a problemei.Mai mulţi oameni şi factori de decizie par acum să inţeleaga că sistemul energetic are probleme din ce în ce mai mari şi serioase şi că,în lipsa unei abordări cu totul noi,eşecul catastrofal e aproape sigur.
Ce înseamnă exact acest nou grad de constientizare a problemei este greu de spus.Ar putea fi primii paşi nesiguri către construirea unei economii energetice durabile.Sau ar putea însemna,pur şi simplu,că in momentul în care sistemul nostru energetic va începe să se năruie şi vom incepe să pierdem tot ceea ce ne oferea odată energia,nu vom fi atât de surprinsi.
Nimic din ceea ce s-a întamplat anult trecut(2003 probabil) nu mă face să consider că un astfel de scenariu e mai puţin posibil.Ceea ce s-a schimbat însă este gradul nostru de constientizare a problemei.Mai mulţi oameni şi factori de decizie par acum să inţeleaga că sistemul energetic are probleme din ce în ce mai mari şi serioase şi că,în lipsa unei abordări cu totul noi,eşecul catastrofal e aproape sigur.
Ce înseamnă exact acest nou grad de constientizare a problemei este greu de spus.Ar putea fi primii paşi nesiguri către construirea unei economii energetice durabile.Sau ar putea însemna,pur şi simplu,că in momentul în care sistemul nostru energetic va începe să se năruie şi vom incepe să pierdem tot ceea ce ne oferea odată energia,nu vom fi atât de surprinsi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu