Corporaţia Adaptabilă

În urmă cu un deceniu, Alvin Toffler a pregătit un raport pentru AT&T, cea mai mare corporaţie din lume.Iniţial interzis pentru că propunea o strategie surprinzătoare s i controversată raportul a devenit curând un document ale cărui exemplare treceau pe furiş din mână in mână sub forma de fotocopii.Astăzi, raportul lui Toffler este considerat o operă clasică a managementului, un ghid contemporan esenţial pentru orice firmă care se confruntă cu schimbarea.

Fragmente:

...Motivul este unul lesne de înţeles:în loc de a fi caracterizat de rutină şi previzibilitate,climatul corporaţional a devenit tot mai instabil,accelerativ şi revoluţionar.În asemenea conditii,toate organizaţiile sunt foarte vulnerabile la forţe din afară şi presiuni.Iar managerii trebuie să înveţe să se descurce cu forţe non-liniare.

...Trebuie să fi orb să nu-ţi dai seama că se întamplă ceva neobişnuit cu întregul nostru stil de viaţă.Rapida răspândire a microprocesoarelor...biotehnologia...banii electronici...convergenţa computerului şi telecomunicaţiilor...crearea unor uluitoare noi materiale..mişcarea în spaţiul cosmic...inteligenţa artificială - toate progresele tehnologice de o asemenea importanţă sunt insoţite de la fel de însemnate schimbări sociale,demografice şi politice.

...Cei mai seriosi cercetători ai viitorului sunt de acord că Statele Unite vor suferi în următoarele două decenii schimbări mai profunde decât în ultimele două secole.Este o încercare grea pentru oamenii de afaceri americani.Un nou tip de societate se naşte sub ochii noştri.

..Statele Unite se îndreaptă acum spre o nouă etapă de dezvoltare:super-industrialismul
Super-industrialismul se va întemeia pe o tehnologie mai avansată,pe stiluri de organizare radical diferite,pe noi feluri de relaţii interpersonale,noi valori sexuale şi familiale,noi căi de trăire a realitaţii.Ceea ce va genera un climat de afaceri inedit.

Greutăţile AT&T pot fi înţelese numai dacă sunt recunoscute ca parte a unui fenomen mult mai larg.Acest fenomen este nici mai mult nici mai puţin decăt apusul ordinii industriale şi răsăritul uneia noi,super-industriale.Introducând tehnologii noi în sistemul industrial - bunăoară tranzistorul - a accelerat cu mult generarea schimbării şi a contrbuit la destabilizarea sistemului.

Dacă nu se mişcă alert,orice companie poate descoperi dintr-o dată că maşinile sale sunt invechite.Dar ideile ruginite sunt şi mai periculoase decât maşinile ruginite.În climatul mereu schimbător de azi,poate oare orice corporaţie să rămână cu adevarat adaptabilă dacă încă operează cu ideile de ieri?

Deja în anii 60 o nouă diversitate a stilului de viaţă,opiniilor,vestimentaţiei,structurii familiale şi a nevoilor consumatorului a început să-şi facă apariţia.Companiile au inceput să introducă mai multe tipuri,mărimi,culori şi modele,servicii şi proceduri mai variate.Fiecare companie a vazut cum i se diversifică piaţa.S-a vorbit tot mai mult despre "segmentarea" pieţii.Dar puţine firme au sesizat legătura între proprile sisteme de marketing şi schimbările tot mai adânci care aveau loc în structura culturală,socială şi politică americană.

Cablul şi videocasetele vor duce la o multiplicare radicală a surselor de transmisie a mesajului,la descentralizarea şi,mai presus de toate,destandardizarea producţiei.Tot mai multe mesaje diferite vor curge prin sistem,şi micilor sub-grupuri de consumatori,ba chiar indivizilor,li se vor oferi programe alcătuite pentru propriile lor nevoi specializate,gusturi sau interese.Până şi termenii "mass media" şi "transmisie de masă" vor trebui revizuiţi.

Avem de a face cu o puternică înclinare spre individualizare..

La nivel mai puţin măsurabil,însă la fel de important,asistăm la rapida naştere a unor noi subculturi,precum hipioţii,motocicliştii,grupurile negre de orientare africană,surferii şi alţii,fiecare dintre acestea fiind subordonate unor valori în contradicţie nu numai cu "etica protestantă" standard de odinioară,dar şi între ele.

De-a lungul erei industriale tehnologia a exercitat o puternică presiune spre standardizare,nu numai a producţiei,dar şi a muncii şi a oamenilor care o prestau.Acum apare un nou tip de tehnologie ce are un efect exact opus.În cuvinte simple,în vreme ce maşiniile industriale standardizează,cele super-industriale destandardizează.

Progresele tehnologice în comunicaţii fac azi posibil ca fiecare minigrup să-şi aibă canalele de comunicare atât electronice,cât şi tipărite.Acest lucru încurajează diversitatea socială şi mai marea individualitate care apoi se traduc în necesitatea unor servicii de comunicaţii încă mai variate.

În societatea industrială dominantă era fabrica.Orasele mari au devenit "superfabrici" în care erau concentrate multe fabrici.Dar fabrica era mai mult decât o unelată de producţie.Ea fixa modul de viaţă,stabilea orele la care oamenii se culcau şi se sculau,solicita o elementară alfabetizare şi punctualitate.Şi,mai presus de toate servea drept model pentru întemeierea altor instituţii,aşa că birourile,agenţiile guvernamentale,spitalele şi în special şcolile au început să se asemene fabricilor.

Sub industrialism,birocraţia era forma dominantă de organizare.Fabrica era gândită pentru a scoate produse standardizate,birocraţia era o maşină de scoatere a decizilor standardizate.

Deosebit de relevantă pentru corporaţia de afaceri este apropiata dispariţie a structurii de valori construite în jurul scopurilor materialiste.Revolta tinerilor,fenomenul hippie,mişcarea ecologistă,interesul supradimensionat pentru ocultism,împotrivirea multor tineri din clasa de mijloc faţa de slujbe care i-ar răsplăti nu numai în bani,şi dimpotrivă,insistenţa lor pentru munci "care să insemne ceva","care să dea sentimentul de împlinire" sau "utile societăţii" toate acestea sunt dovezi ale existentei unui puternic val care ne duce cu el,lăsând în urmă sistemul materialist de valori al industrialismului,spre ceea ce s-ar putea numi sistemele de valori "post-economice"

Pe scurt,noua tehnologie nu ne împinge spre o lume Orweliană a societăţilor robotizate,standardizate,monotone,ci spre structurile sociale cele mai diferenţiate din istorie,fiecare dintre acestea producând propriile sub-sisteme pasagere de valori în cadrul mai larg al societatii .

Structurile organizatorice existente în majoritatea companiilor sunt proiectate pentru producerea repetitiva a câtorva tipuri elementare de decizie.

Distanţa dintre varf şi baza nu este doar o chestiune de mărime şi număr al eşaloanelor,ci şi varietatea de date ce trebuie procesate.În consecintă,deciziile eficiente trebuie azi luate la nivele tot mai joase dinăuntrul organizării.Cererile de participare nu decurg deci din idelologia politică,ci din recunoaşterea faptului că sistemul,aşa cum este structurat în prezent,nu poate reacţiona eficient la mediul în rapidă transformare.De aceea începem să asistăm la cereri de descentralizare politică,de împărţire a veniturilor,de implicare în fondul chestiunii,de autonomie locala etc.

Prin edificarea în cadrul Corporaţiei a unei reţele de mici afaceri şi organizaţii ale căror interese politice se suprapun celor ale Sistemului,el îşi crează aliaţi în dezbaterile ce se iscă în jurul,reglementărilor.Responsabilitatea atât pentru eşecuri,cât şi pentru succese se transferă astfel mai aproape de nivelul local - din care fac parte mulţi parteneri.

Viitorul sistemului nostru de comunicaţii nu ar trebui decis pe de-a întregul de consideraţii economice.Comunicaţiile sunt,mai întâi,un act social.Ele sunt inerent culturale,politice,psihologice.Reglementarea(sau dereglementarea) telecomunicaţilor în funcţie de înguste motive economice semnifică scaparea din vedere a importanţei lor primordiale.telecomunicaţiile intră în componenta lipiciului care trebuie sa ne tină laolaltă într-o lume ce se cutremură,pradă schimbării şi fragmentării.