Jiddu Krishnamurti - Despre Educație

Fragmente extrase din cartea "Despre Educație" de Jiddu Krisnamurti

..Viața nu poate fi făcută să se conformeze la niciun sistem;ea nu poate fi închisă într-un cadru,oricât de nobil ar fi acesta.Iar o minte care a fost instruită doar să cunoască fapte este incapabilă să abordeze viața cu toate diversitățile ei,cu subtilitățile ei,cu profunzimile și înălțimile ei.Când ne educăm copii după un sistem de gândire sau aplicând o disciplină anumită,când îi învățăm să gândească în cadre compartimentate,îi împiedicăm să devină oameni integrați și,prin urmare,sunt incapabili să gândească inteligent,adică să abordeze viața în întregul ei.

..Pentru ca noi înșine suntem atât de secătuiți,atât de goi și fără iubire,am îngăduit guvernanților și sitemelor să-și asume educarea copiilor noștri și conducerea vieților noastre,însă guvernele vor tehnicieni eficienți,nu ființe umane,căci ființele umane cu adevărat umane devin periculoase pentru stat și pentru religile organizate....



..Când copiii sunt mici,firește că noi trebuie să-i ocrotim de pericolele materiale și să evităm ca ei să se simtă fizic într-o stare de nesiguranță.Dar din nenorocire,nu ne orpim aici.Noi vrem să modelăm felul lor de a simți și de a gândi,vrem să-i modelam după năzuințele și intențiile noastre.Căutăm să ne împlinim pe noi în copii nostri,să ne perpetuăm prin intermediul lor.Construim ziduri în jurul lor,îi condiționăm prin credințele noastre,prin ideologiile noastre,prin fricile și speranțele noastre.

..Noi prețuim scopul ca fiind mai important decât mijloacele,deși mijloacele determină scopul.
Înțelegerea este rodul observării,al cercetării,atunci când toate prejudecățile au fost date la o parte.

..Întocmai ca și vechile generații,tinerii caută succesul și siguranța.Deși la început resimt o nemulțumire oarecare,curând ei devin respectabili și le este teamă de a spune nu societății.Zidurile propriilor lor dorințe se închid treptat în jurul lor și ei intră în pas cu lumea,luând în mâini frâiele autorității.

..Nu există o diferență esențială între bătrâni și tineri.Și unii și ceilalți sunt sclavii dorințelor și al plăcerilor lor.Maturitatea nu este o chestiune de vârstă;ea vine o dată cu întelegerea.Spiritul pasionat de căutare este poate mai accesibil tinerilor,căci bătrânii au fost adesea năpăstuiți de viață;conflictele i-au uzat,iar moartea,sub diferite forme,îi așteaptă.Asta nu înseamnă că ei sunt incapabili de a efectua temeinic o căutare,ci doar că le este mai greu.

..Pentru a întelege copilul,noi trebuie să-l observăm în timp ce se joacă,să-l studiem în diferitele manifestări ale caracterului său;nu trebuie să proiectăm cu privire la el prejudecățile noastre,nădejdile și temerile noastre,nici să-l modelăm după dorințele noastre.Dacă judecăm copilul în raport cu ce ne place și displace personal,creăm în mod obligatoriu bariere și obstacole în rapoartele noastre cu el și în relațile lui cu lumea.Din nefericire cei mai mulți dintre noi doresc să adapteze copilul astfel încât să-și satisfacă vanitățile și temperamentele lor particulare.Găsim în posesiunea exclusivă și în dominare atât un stimul cât și o placere.

..E posibil să existe iubire atunci când există dorință de posesiune?Putem fi în comuniune cu cei pe care încercăm să-i dominăm?A domina o persoană înseamnă a te servi de ea pentru o satisfacere personală,iar când te servești de cineva nu se poate vorbi despre iubire.

..Una din urmările fricii este acceptarea autorității în problemele umane.Autoritatea este creată de dorința noastră de a avea dreptate,de a fi în siguranța,de a trăi confortabil,de a nu fi tulburați de conflicte conștiente.Dar nimic din ceea ce rezultă din frică nu ne poate ajuta să înțelegem problemele noastre,mai ales că frica se poate ascunde sub formă de respect și de supunere față de așa ziși înțelepți.Înțeleptul nu folosește autoritatea,iar omul care are autoritate nu este înțelept.Frica,indiferent sub ce formă,ne împiedică să ne înțelegem pe noi înșine și să înțelegem relațiile noastre cu lumea.A urma o autoritate înseamnă a înlătura inteligența.A accepta o autoritate înseamnă a te supune dominării;înseamnă a te lăsa subjugat de un individ,de un grup sau de o ideologie religioasă ori politică.

..Noi venerăm autoritatea în diferitele ei forme:succes,cunoaștere,putere etc.Noi impunem autoritatea noastră tinerilor și,în același timp, ne temem de cei care ne domină.Pentru omul care n-are o viziune interioară,puterea exterioară și propria situație capătă o foarte mare importanță.De aceea individul se supune din ce în ce mai mult autorității și constrângerii și devine instrumentul cuiva.Putem vedea acest proces pretutindeni în jurul nostru;în momentele de criză națiunile democratice se comportă ca regimuri totalitare,uitând democrația lor și impunând conformismul supușilor săi.Dacă am putea să întelegem constrângerea care se ascunde înapoia dorinței noastre de a domina sau de a fi dominați,poate că am fi eliberați de efectele paralizante ale autorității.

..A exista înseamnă a fi în relație.Fie că aparținem sau nu unei religii organizate,fie că suntem mondeni sau preocupați de vreun ideal,suferință noastră poate fi rezolvată doar într-un singur mod:a ne înțelege pe noi înșine în relație.Numai cunoașterea de sine poate aduce omului liniștea și fericirea,căci această cunoaștere este începutul inteligenței și a întegrări.Inteligența nu este o simplă adaptare,nici o cultivare a minți,nici dobândirea de cunoștințe,este capacitatea de a înțelege modurile de a fi ale vieții,este perceperea adevăratelor valori.

..Suntem foarte intelectualiști,am dobândit minți foarrte iscusite,suntem dibaci în explicații,dar asta nu este inteligență;căci pentru a înțelege întregul proces al existenței trebuie să existe o unificare a minții și a inimii,acțiunea inteligentă nu este distinctă de iubire.Există o deosebire pe care trebuie s-o facem între intelect și inteligență.Intelectul este gândirea funcționând independent de emoție,în timp ce inteligența este capacitatea de a simți precum și cea de a raționa;si câtă vreme nu întâmpinăm viața cu inteligență mai curând decât cu intelectul singur sau cu emoția singură niciun sitem politic sau educativ din lume nu ne poate salva din haos și distrugere.

..Înțelepciunea nu se găsește în cărți,ea nu poate fi strânsă,înmagazinată în memorie.Ea vine o dată cu uitarea de sine a eului.A avea o minte deschisă este mai important decât a învăța;și noi putem să ne deschidem mintea,dar nu îndopand-o cu informații,ci fiind conștienți de gândurile și sentimentele noastre,examinându-ne atenți pe noi înșine,percepând influențele care ne înconjoară,ascultându-i pe ceilalți,observându-i pe bogați și pe săraci,pe puternici și pe umili.Înțelepciunea nu este rodul fricii și al asuprimii;ea se naște când sunt observate și înțelese incidentele zilnice din relațiile omenești.

..Pacea nu se obține prin vreo ideologie și nu depinde de nicio legislație,ea nu se naște decât în momentul în care noi,ca indivizi,începem să înțelegem propriile noastre procese psihologice.Dacă,refuzând răspunderea pe care o comportă acțiunea individuală,așteptăm ca un sistem să ne aducă pacea,nu va dura mult ca să fim înrobiți.Când guvernele,dictatorii,lumea marilor afaceri,puternicii oameni ai bisericii,vor constata că antagonismul dintre oameni i-a adus într-un grad de distrugere prea mare ca să fie rentabil,ei ar putea să ne silească,prin decrete sau prin orice altă constrângere,să ne suprimăm ambițile și să contribuim la bunăstarea omenirii.La fel,după cum educația pe care o primim azi ne împinge spre un spirit brutal de concurență,vom fi poate într-o zi constrânși să ne respectăm unii pe alții și să muncim pentru omenire în ansamblul ei.Dar chiar atunci când am fi bine hrăniți,îmbrăcați și înzestrați cu locuințe bune,nu vom fi eliberați de conflictele și de antagonismele noastre,care vor fi pur și simplu transpuse pe un alt plan și vor deveni mai diabolice și pustiitoare.Acțiunea morală și dreptă este aceea care este îndeplinită de bună voie,și numai înțelegerea poate aduce pace și fericire oamenilor.

..Patriotismul e cultivat și exploatat cu dibăcie de cei care caută o mai mare expansiune,mai multă putere sau o mărire a bogăției și fiecare dintre noi participă la acest proces,căci și noi,de asemenea,dorim toate aceste lucruri.Cucerirea de noi teritorii și de popoare procură noi piețe pentru produse,precum și pentru ideologiile politice și religioase.De îndată ce vedem că patriotismul este o piedică în calea fericirii omului,nu mai trebuie să luptăm împotriva acestei emoții false;ea ne-a părăsit pentru totdeauna.

..Una dintre principalele cauze ale urii și ale dușmăniei este credința că o clasă sau o rasă anumită e superioară alteia.Copilul n-are conștiința de clasa sau de rasă,însa mediul lui familial sau scolar,ori ambele laolaltă,îi vâră în cap sentimentul de a fi deosebit.Pentru el are puțină importanță dacă amicul lui de joacă este negru sau evreu,brahman sau nebrahman,însă presiunea întregii structuri sociale îi influențează gândirea,îl afectează și-l modelează.Iar aici,iarăși problema nu este copilul,ci adulții care au creat un mediu de valori false și de particularități care n-au nici un sens.

..Ce temei real avem pentru a face deosebiri între ființele omenești?Trupurile noastre pot fi deosebite ca structură și culoare,fețele noastre sunt diferite,dar sub piele ne asemănăm foarte mult:orgolioși,ambitioși,invidioși,violenți,senzuali,năzuind spre putere.Scoteți etichetele și rămânem foarte goi;dar nu ne putem înfrunta goliciunea și,prin urmare,stăruim asupra etichetei - ceea ce arată cât de puțin maturi suntem,cât de copilăroși suntem în realitate.

..Căutarea neâncetată și adevărată nemulțumire nasc inteligența;dar a le menține treze este extrem de anevoios,căci cele mai multe persoane nu vor ca odraslele lor să aibă acest fel de inteligență:este foarte greu de trăit cu o persoană care nu face decât să pună la indoială valorile stabilite.

..Cum poate fi fraternitate câtă vreme patriotismul separă omul de om,când milioane de oameni suferă de lipsuri,iar alții trăiesc în belșug?Cum poate exista unitate umană câtă vreme ne dezbină credințele,când unele grupuri își exercită stăpânirea asupra altora,în timp ce bogații sunt puternici iar sărmanii năzuiesc la puterea ascestora,când pământurile sunt rău împărțite,în timp ce unii sunt bine hrăniti,iar mulțimile suferă de foame?

..Adevărata educație are ca scop libertatea individuală căci numai ea poate stabili o cooperare între individ și colectivitate.Dar această libertate nu se obține imitând o personalitate,oricât ar fi aceasta de importantă,nici urmărind succesul;ea se naște din cunoașterea de sine,când mintea merge dincolo de îngrădirile pe care le-a creat singură în jurul ei,pentru a satisface setea sa de siguranță.

..Adevărata revoluție nu este dintre acelea care sfârșesc în sânge:ea se produce prin dezvoltarea integrării și a inteligenței în indivizi care,prin chiar viața lor,vor produce schimbări radicale în societate.

..Niciun profesor n-ar trebui să se teamă de director,iar acesta n-ar trebui să se lase intimidat de profesorii mai vechi.O înțelegere fericită nu este cu putință decât atunci când domnește peste toți un sentiment de perfectă egalitate,căci nu poate fi vorba despre o reală cooperare câtă vreme există un sentiment de superioritate sau de inferioritate.Dacă există încredere reciprocă,greutățile și neanțelegerile sunt înfruntate,iar înțelegerea restabilită.

..Lumea pe care am creat-o este atât de superficială,de artificială,de urâtă,când este privită din spatele cortinei.Însă noi împodobim cortina sperând că,într-un fel sau altul lucrurile se vor îndrepta cate puțin.Învățământul,în loc să fie profesiunea cea mai onorată și mai responsabilă,este prea puțin apreciată,iar educatorii s-au împietrit în rutine.Ei nu se preocupă de integrare și inteligență,se îngrijesc doar să ofere informații.

..Se vede astfel că problema cea mai însemnată nu este copilul,ci educatorul;inimile și mințile noastre trebuie să se purifice înainte de a putea să-i instruim pe alții.Dacă educatorul este confuz,deformat,captiv în prinsoarea propriilor sale dorințe,cum poate el să împartă înțelepciune sau să îndrepte drumul altuia?Noi nu suntem mașini ce pot fi date spre reparație unor experți;suntem rezultatul unui lung sir de influențe și de întâmplări,iar fiecare dintre noi trebuie să cerceteze și să înțeleagă confuzia care domnește în el.

..Mintea religioasă este complet singură.Este o minte care a văzut direct falsitatea bisericilor,a dogmelor,a tradițiilor,a credințelor,nefiind naționalistă,nefiind condiționată de mediul,o astfel de minte n-are marginiri,nici limite.Ea este explozivă,proaspată,nevinovată,nouă.Mintea nevinovată,mintea tânără,mintea care este extraordinar de mlădioasă,de subtilă,care n-are ancoră.Numai o astfel de minte poate experimenta ceea ce dvs numiți Dumnezeu,ceea ce nu este măsurabil.

..Deci unde există separație,trebuie să fie conflict.Unde există divizări politice,economice,sociale,naționale,trebuie să fie conflict.Astfel,condiționarea devine un factor de divizare.Prin urmare,pentru a trăi pașnic în această lume,trebuie să fim liberi de condiționare,să încetăm a fi musulmani și hinduși.Acesta este factorul de inteligență;a deveni lucizi că suntem condiționați,apoi a vedea efectul acestei condiționări asupra lumii,divizările naționale,de limbă,etc și a vedea că unde există divizare există și conflict.Când veți vedea asta,când sunteți conștienți că sunteți condiționați,iată acțiunea inteligenței.

..De ce aveți prejudecăți?Fiindcă face parte din condiționarea voastră să aveți prejudecăți,iar în prejudecată există foarte multă plăcere.

..Acum,dacă fiecare individ din această societate ar face ceea ce i-ar plăcea,ce s-ar întâmpla?Ați fi un pericol pentru restul școlii.Asa că oamenii în general nu vor a ceilalți să fie liberi.Un om care este cu adevărat liber nu în idei,ci liber lăuntric de lăcomie,de ambiție,de invidie,de cruzime,este considerat un pericol pentru oameni,fiindcă el este în întregime deosebit de omul obișnuit.Așa că societatea fie îl adoră,fie îl ucide,fie rămâne indiferentă față de el.

..O viață care este bazată pe cunoaștere tehnică,este o viață foarte redusă,mărginită.Obligatoriu se naște foarte multă suferință și mizerie.

..Frica este esența autorității și a supunerii;părinții și guvernele cer supunere.

..Există o violență enormă în lume:bogatul care dorește să-i mențină pe oameni săraci și săracul care dorește să ajungă bogat,dar până atunci îi urăște pe bogați.Și dvs,făcând parte din societate,contribuiți la această violență.

..Ființele omenești sunt întodeauna aceleași.Știți,nu este ca o casă care poate fi dărâmată și pe locul ei să clădești o casă nouă.Ființele omenești nu sunt făcute astfel,ființele omenești sunt culturalizate,educate și făcute îndemânatice doar pe dinafară,în timp ce lăuntric rămân violente.

..Calitatea seriozității este de a urmări până la capăt un gând,o idee,o simțire,a merge până la capătul ei făraăa fi distras de niciun factor,a cerceta fiecare gând până la capat,orice vi s-ar putea întampla,chiar dacă ar trebui să muriți de foame în acest proces,totul,să mergi pânp la adevăratul capăt al gândului înseamnă a fi serios.

..Problema nu este rezolvată nici prin suferință ,nici prin plăcere.Așadar,nu vă agățați de plăcere și nu fugiți de durere.Dacă vă agățăți de plăcere ce se întâmplă?Ajungeți atașați,nu-i așa?Iar dacă se întâmplă ceva persoanei de care sunteți atașat sau proprietății dvs. sau părerii dvs.,sunteți pierdut.Așa că sunteți tentat să spuneți că trebuie să existe detașare.Nu fiți nici atașat,nici detașat;priviți doar faptele iar când înțelegeți faptele,nu mai există nici plăcere,nici durere;există doar faptul.

..Dvs. vă modificați,vă schimbați,dar întodeauna înăuntrul acelui șablon,orice ați fi,în orice situație v-ați afla - de ministru,guvernator,profesor,doctor - există întodeauna un tipar,cu diferite schimbări și modificări.Eu nu spun că este bine sau rău.Eu doar cercetez.

..Copiii sunt educați să gândească,să-și facă tipare de deprinderi și să functioneze cu aceste deprinderi tot restul vieții lor.Ei urmează să capete slujbe,să fie ingineri,doctori și va fi stabilit un șablon pentru restul vieții lor.Și ceea ce tulbură este tocmai devierea de la acest sablon.Întreaga gândire se va afla între ceea ce este convenabil și ceea ce nu este convenabil,între ce este profitabil și ce este valoros - întodeauna gândirea se va afla în interiorul acestui câmp.Eu încep să mă gândesc la suprimarea lor atunci când șablonul nu mă mai satisface,când șablonul nu-mi mai este folositor sau când există în șablon unele incidente precum moartea,soțul care își părăsește soția,sau pierderea slujbei.În sfărâmarea unui anumit șablon există o tulburare numită suferință,iar eu caut să mă îndepartez de suferință,îndreptandu-mă spre un alt șablon.Tulburarea mă face să cercetez puțin,dar cad în alte tipare de îndată și mă fixez acolo.Asta vor cei mai mulți oameni,aceasta este ceea ce vor părinții,ceea ce vrea societatea.

..Din ce ne obținem energia?Dacă mâncăm o anumită cantitate de hrană,avem o anumită vitalitate,dar nu vitalitatea este cea care ne face să trăim,să funcționăm și să fim conștienți.De unde obținem energia,energia psihologică,energia care comandă?Cei mai mulți oameni dobândesc această energie pornind de la un scop,un ego,menținând o viziune,un ideal,un lucru care trebuie făcut,un rezultat.Asta da o energie uimitoare.Omul care are un ideal în vedere și gândește că trebuie să-l înfăptuiască pe pământ,va cutreiera pământul.

..Cei mai mulți oameni capătă energie din dorința de siguranță,din idealuri,din căutarea unui rezultat,din împlinirea ambiției.Pentru cei mai mulți dintre noi,aceasta este energia.Pentru omul care se apucă să facă binele,activitatea lui îi dă o energie enormă și când nu reușește,se află în disperare,acestea două mergând împreună.Aceasta energie aduce întodeauna cu sine deprimare și frustrare.

..Ați vorbit vreodată cu cineva care își caută refugiul în vreun ideal,în vreo dogmă?Acesta n-are felxibilitate,nici subtilitate.Pentru a avea subtilitate,flexibilitate,mintea nu trebuie să fie ancorată.

..Noi știm că trebuie să existe egalitate,iar această egalitate este negată atunci când există divizări.trebuie să existe o egalitate la orice nivel,nu doar o egalitate economică.Dacă nu stabilim asta chiar de la început și n-o stabilim totodata în noi inșine,atunci n-avem nici un contact.

..Să privim întregul tablou.O minte care nu are un spațiu gol din care să privească,n-are calitatea percepției.Prin gândire nu există observare.Cei mai mulți dintre noi văd prin cuvinte,să fie aceasta vedere?Când văd o floare și spun că e un trandafir,oare văd trandafirul sau văd sentimentul,idea pe care cuvântul îl evocă?

..Și de ce ar trebui să facem un efort?Oare am stagna dacă am omite să facem un efort și ce importanță are dacă noi stagnăm?Oare nu stagnăm și acum în ciuda imenselor noastre sforțări?

..În același fel,dacă îngăduiți geloziei să înflorească ea vă va arăta ce este în realitate:învidie,atașament.Dacă îi îngăduiți geloziei să înflorească,ea vă va arăta toate culorile și vă va dezvălui ce ascunde în spate - ceea ce n-ați fi descoperit nicicând dacă nu i-ați fi îngăduit să înflorească.A spune că gelozia este cauza atașării este o simplă vorbărie.Dar îngăduind geloziei să inflorească,lucrul că sunteți atașat de ceva devine un fapt,un fapt emotiv nu unul intelectual,nu o idee,și astfel fiecare înflorire vă va dezvălui ceea ce n-ați fost în stare să descoperiți.