Despre bani

De-a lungul istoriei, în economie s-au utilizat diferite tipuri de bani:

a) banii de tip marfă (scoici, sare, piper, ţigări şi chiar canabis);
b) banii de metal(preţios sau nu);
c) bancnotele de hârtie cu acoperire 100% în metal
d)banii discreţionari (apăruţi odată cu centralizarea politicii monetare).

Banii cu care se operează în totalitate, în momentul de faţă, în economiile lumii sunt bani care au în spate doar o promisiune a guvernului care, prin banca centrală, a emis aceste active impuse prin puterea legii a fi singurele mijloace de plată acceptate în economie (nu au nici o valoare şi nici o acoperire în metal).Sisteme monetare se bazează foarte tare pe încrederea utilizatorilor în acţiunile pe care le întreprinde banca centrală(singura care poate prin lege să multiplice sau să restrângă masa monetară aflată în circulaţie).

Funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească un activ pentru a putea fi considerat mijloc de schimb sunt următoarele:

(1) să aibă acceptabilitate universală (să fie recunoscut de către toţi cei implicaţi în schimburi);

(2) să fie uşor de transportat, de manevrat şi de stocat;

(3) să poată fi uşor de divizat fără a-şi pierde proprietăţile sau valoarea (pentru a fi util atât în plăţi de valoare mare cât şi în plăţi de valoare mică);

(4) să nu fie perisabil sau degradabil în timp (să îşi păstreze intacte proprietăţile şi valoarea);

(5) să nu poată fi falsificat uşor

(6) să nu poată fi produs în cantităţi foarte mari într-o perioadă scurtă de timp.

Banii actuali (care nu mai au în spate nici o acoperire în afara promisiunii guvernului care are puterea de a-i emite pe piaţă) nu mai îndeplinesc multe dintre criteriile enunţate mai sus iar, dacă nu ar exista statul să îi apere, ar dispărea rapid de pe piaţă: pot fi produşi în cantităţi foarte mari într-o perioadă scurtă de timp fără nici un control din partea utilizatorilor; sunt foarte perisabili în timp (de aici şi riscul valutar şi de inflaţie asociat plăţilor la termen).

Aceşti bani sunt falsificabili foarte uşor, existând pe piaţă două categorii de falsificatori: un falsificator legal care este banca centrală şi falsificatorii privaţi (hăituiţi şi pedepsiţi drastic de stat atunci când sunt prinşi deşi pagubele lor sunt mult mai mici decât cele produse de băncile centrale rămase nepedepsite întotdeauna).

Acceptabilitatea universală a banilor discreţionari depinde fundamental de încrederea pe care o avem în aceaste monede (încredere tot mai viciată de politica expansionistă a statelor).

Pe o piaţă liberă, banii actuali nu ar rezista foarte mult. Ei ar fi eliminaţi de active care îndeplinesc mult mai bine toate caracteristicile enumerate. Aurul (dar şi celelalte metale cum ar fi argintul sau cuprul) s-ar consacra rapid şi din nou ca mijloc de schimb eliminând banii creaţi pe promisiuni deşarte.

Nici un alt activ din piaţă (energie, tutun sau alte mărfuri) nu va putea îndeplini simultan TOATE aceste caracteristici ale mijlocului de schimb aşa cum le îndeplineşte aurul sau argintul (nu degeaba piaţa liberă le-a consacrat în trecut pentru a mijloci schimburile economice).

Banii din economiile moderne şi-au arătat cu prisosinţă limitele. Ei au fost folosiţi strict pentru a redistribui valoare în societate după bunul plac al principalului beneficiari al sistemului: STATUL şi sistemul financiar bancar. Aceşti bani fără valoare au tendinţa de a elimina de pe piaţă tot ceea ce are valoare cu adevărat. Industriile productive sunt înlocuite de industrii financiare tot mai complexe care vând iluzii şi care păcălesc cu bună ştiinţă şi cu acoperirea permanentă a statului (care le sare mereu în ajutor instituţiilor financiare devenite “prea importante pentru a fi lăsate să dea faliment”). În acest context, viaţa pe datorie devine o virtute şi economisirea un comportament inutil, marginal şi bizar. Consumul şi nu acumularea de capital ajunge să domine modul nostru de a ne manifesta pe piaţă.

Asumarea incertitudinii este puternic bulversată de acţiunile monetare ale statului, devenind mult mai atractiv şi mai profitabil să distribui bani fără valoare în economie decât să vinzi bunuri şi servicii nefinanciare. Oamenii ajung să fie tot mai încrâncenaţi pentru a fi angajaţi în bănci sau bănci centrale şi tot mai puţin interesaţi să îşi deschidă o afacere şi să vândă ceva pieţei libere. Cei mai bogaţi oameni în lume ajung să fie nu cei care îşi dezvoltă o afacere privată ci cei care conduc sau coordonează sistemul financiar. Tot sistemul de valori este dat peste cap de intervenţionismul monetar care ne îndepărtează tot mai mult de piaţa liberă şi ne afundă în cel mai veritabil socialism.

Sursa:gandeste.org