Educaţie şi sensul vieţii

Călătorul care face înconjurul pământului constată că natura umană este identică cu ea insăşi până la un punct extraordinar,pretutindeni,în India,în America,în Europa,în Australia.Şi aceasta este mai cu seamă adevărat în licee şi universităţi.Suntem pe cale de a produce pe bandă un tip de fiinţă omenească al cărei principal interes este de a găsi o securitate,sau de a deveni cineva important,sau de a-şi petrece în chip plăcut timpul,gândind cât mai puţin cu putinţă.

Educaţia convenţională nu ne permite decât foarte greu sa atingem o gândire independentă.Conformismul duce la mediocritate.A fi deosebit de grup sau a te împotrivi mediului nu este uşor,adesea chiar periculos,în măsura în care adorăm succesul.Năzuinţa spre success – această căutare a unei recompense în lumea materială sau în aşa zisa lume spirituală,ceea ce înseamnă căutarea unei securităţi exterioare sau interioare,dorinţa unui confort sau a unei îmbărbătări – acest întreg process înăbuşă nemulţumirea,pune capăt spontaneităţii şi dă naştere fricii.Iar frica împiedică întelegerea inteligentă a vieţii.Apoi,cu vârsta,apare lenevia minţii şi indiferenţa inimii.

Căutând confortul,noi găsim de obicei un colţ liniştit în viaţă,în care există un minim de conflicte,iar pe urmă ne temem să ieşim din această izolare.Întreaga noastră educaţie,toate influenţele mediului nostru ne fac să ne temem de a fi deosebiţi de vecinii noştri,să ne temem de a gândi în opoziţie cu valorile stabilite de societate şi ne determină să avem un fals respect pentru autoritate şi tradiţie...Jiddu Krishnamurti