Aristotel

384-322 îHr


Fericirea

Daca viata merita traita,sustine el,cu siguranta este asa dintr-un motiv care duce in sine la un sfarsit,dorim sa traim doar de dragul de a trai.Asadar oricare ar fi cel mai inalt nivel de bogatie umana,trebuie sa il dorim doar de dragul de a le face.Una dintre conceptiile populare asupra celui mai inalt nivel de bogatie umana este placerea - placerea de a manca,de a bea,de a face sex,impreuna cu placerile estetice si intelecutale.Alti oameni prefera o viata plina de activitati cinstite in sfera politica.Un al treilea candidat posibil pentru cel mai inalt nivel de bogatie umana este contemplarea stiintifica si filozofica.Aristotel reduce astfel raspunsurile la intrebarea "Cum este o viata bogata" la o lista scurta de trei:viata filozofica,viata politica si viata voluptoasa.Aceasta triada este cheia investigatiei sale etice.

Aristotel sustine ca fericirea este activitatea sufletului rational aflat in concordanta cu virtutea.Oamenii trebuie sa aiba o functie,asa cum au sculptorii de ex,la fel ca si componentele si organele fiecarei fiinte umane.Aceasta functie trebuie sa fie strict specifica oamenilor,astfel ea nu se poate baza pe crestere si harana,deoarece oamenii impart aceasta functie cu plantele si nici pe viata simturilor deoarece aceasta o impart cu animalele.Trebuie asadar sa se foloseasca de ciudata facultate umana a ratiunii.Cel mai inalt nivel de bogatie umana este acelasi cu buna functionare a omului,si buna functionare a omului este aceeasi cu buna folosire a facultatii ratiunii - adica activitatea intreprinsa de sufletul rational in concordanta cu virtuatea.

Virtutea

Exista doua tipuri de virtute: morala si intelectuala.Virtutile morale sunt exemplificate prin curaj,cumpatare si liberalitate;virtutile-cheie ale intelectului sunt intelepciunea si intelegerea,care guverneaza comportamentul etic si deliberarea,care este exprimata prin cautarile stiintifice prin meditatie.
Virtutile morale se manifesta prin teluri pozitive - adica,prin feluri de a actiona in concordanta cu un plan bun de viata.Se manifesta de asemenea,prin actiunile care evita excesele si defectele.Virtutea alege calea medie,sau de mijloc,intre exces si defect.Cineva poate fi,de exemplu interesat in mod obsesiv de sex sau prea putin interesat;o persoana temperata va alege gradul potrivit de interes si nu va fi desfranata,nici frigida.

Actiune si contemplare

Aristotel exploreaza un teritoriu mult mai vast.Exista doua tipuri de placeri estetice:placerile simturilor inferioare,adica pipaitul si gustul,si placerile simturilor superioare,adica vazul,auzul si mirosul.In sfarsit,in varful ierarhiei se afla placerile mintii.Cele mai inalte virtuti sunt cele intelectuale,iar dintre ele Aristotel a facut deosebirea intre intelepciune si intelegere.Persoana fericita va pune pret pe meditatie inainte de toate,insa o parte din viata sa va fi dedicata exersarii virtutilor morale in sfera politica si in savurarea moderatiei placerilor natural umane,atat trupesti cat si sufletesti.

Teoria politica

"Omul este un animal politic" observa Aristotel;oamenii sunt fiinte alcatuite din sange si piele,care traiesc impreuna in orase si comunitati.Aristotel afirma ca toate comunitatile cauta un anumit nivel de bunastare.
Guvernarea,spune Aristotel,trebuie sa apartina unuia singur,celor putini sau celor multi;iar guvernele pot guverna pentru binele general sau pentru binele conducatorilor.Guvernarea de catre o singura persoana se numeste "monarhie",iar pentru binele persoanal se numeste "tiranie".Guvernarea de catre o minoritate se numeste "aristocratie",daca urmareste cele mai bune interese ale statului,si,"oligarhie" daca este doar in intereul minoritatii aflate la guvernare.Guvernarea populara,cu scopuri comune,este numita "politie";cuvantul "democratie" este rezervat pentru guvernarea anarhica a gloatei.
Daca o comunitate include un individ sau o familie mult superioara,atunci spune Aristotel,monarhia este cea mai buna constitutie.Dar astfel de cazuri sunt rare si riscul de esec este mare,deoarece monarhia instiga la tiranie,care este cea mai proasta constituie dintre toate.Aristocratia,teoretic,este urmatoatoarea constitutie dupa monarhie(deoarece minoritatea aflata la putere va fi cea mai calificata pentru acest lucru),dar in practica,Aristotel prefera un fel de constitutie democratica,pentru ca ceea ce el numea "politie" este statul in care saracii si bogatii isi respecta drepturile unii altora,si cei mai calificati dintre cetateni conduc,avand consimtamantul tuturor.
Aristotel este de acord,in schimb, cu faptul ca in practica mare parte din sclavie este nejustificata,si el presupune ca,daca niste masinarii fara suflet ar putea sa indeplineasca sarcinile noastre domestice,nu ar mai fi nevoie de sclavi care sa actioneze ca niste unelte vii.Totusi,unii oameni sunt atat de inferiori si primitivi,incat este mai bine pentru ei sa fie controlati de un stapan,decat sa fie lasati prada propriilor pacate.
Desi nu era aritocrat,Aristotel avea un dispret aristocratic pentru comert.Bunurile pe care le posedam,spune el,au doua intrebuintari,una bazata pe necesitate si una nebazata pe necesitate.Banii au si ei intrebuintari bazate sau nebazate pe necesitate;intrebuintarea bazata pe necesitate este acea de a-i da in schimbul mancarii si al serviciilor,nu sa fie dati imprumut pentru a obtine dobanda.Dintre toate metodele de a face bani, "a ingramadi moneda" este cea mai nefireasca.


Sursa : Enciclopedia Universala Britanica